[bt_section layout=”boxed” top_spaced=”not-spaced” bottom_spaced=”bottomSemiSpaced” skin=”inherit” full_screen=”no” vertical_align=”inherit” divider=”no” back_image=”” back_color=”” back_video=”” video_settings=”” parallax=”” parallax_offset=”” animation=”” animation_back=”” animation_impress=”” el_id=”” el_class=”” el_style=”” responsive=””][bt_row][bt_column width=”1/1″][bt_text]

La ora actuala, implanturile dentare se afla la un nivel de dezvoltare foarte avansat, existand sute de tipuri sau modele. De aceea, in oricare situatie s-ar afla dantura ta, este imposibil sa nu gasesti implantul potrivit.

DESIGN SI SOLUTII PENTRU FIECARE CAZ PARTICULAR

Fiecare persoana este o individualitate, o entitate unica si de aceea si caracteristicile anatomice ale maxilarului sau mandibulei sunt unicate. Unii avem oasele maxilarului mai lungi sau mai scurte, altii mai inalte sau mai joase. Unii dintre noi sunt mai in varsta, iar oasele nu mai sunt atat de puternice, altii dimpotriva, sunt tineri si au o structura osoasa sanatoasa si puternica.

Pentru fiecare dintre noi exista un tip de implant ce se adapteaza optim situatiei particulare in care ne aflam.

FORME SI DIMENSIUNI

Putem sa ne referim la tipuri de implanturi dentare cu forme, suprafete, dimensiuni si modalitati de implantare diferite. Daca vorbim despre forma, implanturile pot fi conice, cilindrice,
trapezoidale, mai rar plate (sub forma de lama).

Grosimea poate varia de la 1.8 pana la aproximativ 3 mm in cazul mini-implanturilor, in timp ce implanturile clasice pot atinge 5 mm, deci pot fi aproape duble in diametru. In ceeea ce priveste inaltimea, aceasta este de asemenea variabila, un implant putand ajunge pana la 15mm.​​

SUPRAFETE

Daca luam in considerare suprafeta, aceasta poate fi neteda sau cu striatii.

Nu doar inaltimea conteaza atunci cand alegem tipul de implant, ci si forma si suprafata acestuia.

Pentru a-ti face o idee despre cum arata, in exemplele de mai jos iti prezentam cateva tipuri de implanturi dentare din titan cu suprafete striate. Implanturile A, B si C sunt implanturi clasice tip surub, in timp ce in figura D poti vedea cum arata un mini-implant.

[/bt_text][bt_image image=”2495″ caption_text=”” size=”” shape=”square” url=”” target=”_self” hover_type=”” publish_datetime=”” expiry_datetime=”” el_class=”” el_style=”” responsive=””][/bt_image][bt_text]

MODURI DE FIXARE

Teoretic, exista 3 modalitati de a fixa un implant dentar: in os (intraosos), pe os (subperiostal) si prin os (transosos). Dintre acestea, una este folosita in proportie covarsitoare, alt foarte rar, iar ultima nu se mai utilizeaza in clinicile moderne. Afla care dintre acestea ti se potriveste.

FIXAREA IN OS (INTRAOSOS)

Fixarea intraosoasa este cea mai intalnita, 99% din pacienti necesitand fixarea implantului in osul maxilar prin acest mod.

In poza alaturata, A este un implant tip lama (rar folosit), iar B si C reprezinta implantul cilindric, respectiv implantul sub forma de surub, acestea din urma fiind cele mai utilizate in prezent.

• Inlocuirea radacinii dintelui cazut se realizeaza prin insurubarea implantului in os cativa milimetri, atat cat implantul sa fie stabil si sa faca legatura cu osul (osteosinteza).
• Pentru a realiza inserarea este necesar ca pacientul sa aiba o structura osoasa intr-o stare cat de cat buna.
• Daca osul s-a restras ca urmare a pierderii dintilor, se poate utiliza procedura de aditie osoasa (refacerea acestuia prin adaugarea unei grefe sau pulberi osoase)

FIXAREA PE OS (SUBPERIOSTAL)

​Fixarea subperiostala consta in amplasarea pe os a unui cadru metalic (A). Scopul cadrului este de a stabiliza osul afectat si de a permite o prindere eficienta a implantului (B). Cadrul se monteaza intre os si gingie (C), urmand ca pe el sa se fixeze apoi proteza dentara.

Aceasta modalitate de fixare este foarte rar folosita de catre chirurgi. Atunci cand totusi este necesara, se utilizeaza pentru pacientii care indeplinesc doua conditii:

• S-au pierdut majoritatea sau toti dintii
• Exista un grad avansat de resorbtie osoasa (atunci cand osul detecteaza ca dintii au cazut si nu mai exista radacini are reactie de atrofiere).

FIXAREA PRIN OS (TRANSOSOS)

​Modul de fixare prin os nu mai este folosit in prezent decat de foarte putini chirurgi si aceasta datorita caracterului sau extrem de invaziv si a ratei de insucces ridicate.

Modalitatea de implantare trans-osoasa implica penetrarea totala a gingiei (B), a osului mandibular (D) si plasarea unui placi metalice (C) sub os. Prin aceasta placa se insereaza si fixeaza apoi implanturile (A). Placa metalica are rolul de a uni implanturile pentru o stabilizare mai eficienta.

Metoda presupune inclusiv penetrarea pielii de sub barbie, operatiune ce lasa cicatrici. Datorita gradului de invazivitate crescut si a ratei improbabile de succes, acest tip de fixare trebuie evitat.

CUM IMITA IMPLANTUL RADACINA DINTELUI NATURAL?

​Desi in acest moment medicina a atins un prag extraordinar de avansat, oricat de mult s-ar perfectiona chirurgia dentara, aceasta nu va putea replica in totalitate radaciana unui dinte natural.

Totusi, tipurile de implanturi existente acum au forme si dimensiuni care permit integrarea in os cu rate de succes apropiate de 100%.​ Pentru și mai multe informații despre acest subiect, vizitează pagina noastră de servicii de implanturi dentare.

[/bt_text][/bt_column][/bt_row][/bt_section]